miercuri, 11 decembrie 2013

Condensatoarele

Condensatoarele

 Condensatorul este ansamblul format din doua conductoare ( ce constituie armaturile acestuia ) intre care se afla material electroizant. 

 Tipuri de condensatoare :

  •     condensatoare bloc sau rulate;

  •      condensatoare cu vid;

  •     condensatoare electrolitice.

    Utilizare condensatoarelor :

        In domeniul curentilor slabi, condensatoarele se utilizeaza in : radiotehnica, televiziune, telefonie, telegrafie, automatizari, in tehnica fotografierii pentru a obtine  intensitati luminoase mari in intervale scurte de timp ( blitz ).

    Condensatoarele, dispozitive destinate înmagazinarii de cantitati de electricitate, sunt formate din doua armaturi conductoare separate printr-un izolant numit dielectric. Armaturile lor pot fi placi plane, suprafete curbe etc. sau sisteme de placi conductoare.

    Clasificarea condensatoarelor poate fi facuta din mai multe puncte de vedere: cele mai întrebuintate clasificari sunt cele relative la forma armaturilor, la variatia valorilor capacitatilor sau referitoare la dielectricul întrebuintat.
    Dupa forma armaturilor putem avea condensatoare plane, sferice, cilindrice, etc.
    Din punct de vedere al variatiei valorii capacitatilor, avem:
    -         condensatoare fixe, acelea care odata construite, nu mai dau posibilitatea practica de a varia capacitatea lor, armaturile condensatorului fiind fixe.
    -         condensatoare variabile, acelea la care una din armaturi este mobila, capacitatea putând fi variata între orice valori cuprinse între doua limite, minima si maxima; de obicei la ele se indica valoarea maxima  si în unele cazuri valoarea minima a capacitatii numita si reziduala.
     ondensatoare ajustabile (trimeri). Sunt c 19219l1110t ondensatoare semivariabile; li se poate fixa o anumita valoare a capacitatilor, de obicei între limite destul de mici dupa care pot fi considerate fixe.
    La condensatoarele fixe, ca dielectric se întrebuinteaza adesea mica în foi, hârtie impregnata, radioceramica, pelicula de polistiren sau oxidul de aluminiu.
    La condensatoarele variabile se pot întrebuinta aceiasi dielectrici, însa de obicei se prefera aerul.

     

miercuri, 4 decembrie 2013

Elemente pasive de circuit

Elemente pasivede circuit


Elementele pasive de circuit sunt acele elemente care intra in componenta circuitelor si au un rol de consumatori.

Rezistoare :

 Rezistoarele sunt elemente de circuit care au proprietatea de limitare a curentului electric.

Tipuri de rezistoare :

Dupa marimea curentului care le strabate, rezistoarele pot fi :

 - rezistoare pentru curenti slabi (folosite in special in electronica)

 - Rezistoare pentru curenti tari.

Din punct de vedere constructiv, exista :

 - rezistoare fixe , a caror valoare de rezistenta este constanta la anumite conditii de exploatare;

 - rezistoare variabile - a caror valoare se poate modifica fie prin deplasarea unui contact electric, fie prin schimbarea legaturilor la borne.

In functie de materialele folosite la fabricatie, deosebim :

 - rezistoare bobinate cu fir conductor;

 - rezistoare din fonta; 

 - rezistoare din tabla (de otel )

 - rezistoare chimice (utilizate in special in electronica ).

Rezistorul este o piesă componentă din circuitele electrice și electronice a cărei principală proprietate este rezistența electrică. Rezistorul obișnuit are două terminale; conform legii lui Ohm, curentul electric care curge prin rezistor este proporțional cu tensiunea aplicată pe terminalele rezistorului (I=\frac{U}{R}). Cel mai important parametru al unui rezistor este rezistența sa electrică, exprimată în ohmi.
Rezistoarele sunt complet caracterizate prin relația între tensiunea la borne și intensitatea curentului prin element, atunci când dependența U=f(I) este liniară. Rezistoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii.
Dupa materialul folosit, se realizează: rezistoare din metale sau aliaje metalice (fire sau benzi); rezistoare peliculare cu carbon, (pelicule depuse pe un suport izolat); rezistoare cu peliculă de metal-oxid; rezistoare cu lichid, bazate pe rezistența unui strat de lichid între două plăci metalice cufundate în lichid.
Un rezistor variabil este un rezistor a cărui rezistență electrică poate fi ajustată prin deplasarea mecanică a unui contact (cursor) electric intermediar; cel mai adesea rezistoarele de acest tip au trei terminale: capetele rezistorului (între care rezistența este maximă și constantă) și conexiunea la contactul mobil(cursor). Dacă contactul mobil nu face punct comun cu unul din capete, atunci uzual se vorbește despre "un potențiometru", care este un divizor variabil de tensiune.
În circuit, rolul rezistorului poate fi:
  • producerea căderii de tensiunii dorite între două puncte din circuit;
  • determinarea curentului dorit printr-o altă piesă a circuitului;
  • divizarea unei tensiuni într-un raport dat (circuit divizor de tensiune);
  • terminarea unei linii de transmisie(ca rezistență de sarcină).
  •