1 martie

Semnificatia zilei de 1 martie

Ziua de 1 martie, sau mărţişorul cum se mai spune la noi, vine din antichitate. Luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vară şi iarnă. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.
Descoperirile arheologice arată că se celebra prima zi a primăverii încă de acum 8000 de ani. Şi pe vremea dacilor simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 Martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o ată. Alte surse arătau că mărţişoarele constau în monede care erau atârnate de fire subţiri de lâna, negru cu alb. Tipul de monedă: aur, argint sau bronz indică statutul social.
În vechime, pe data de 1 martie, mărţişorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor, feţe şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric.
Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, ca să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.
După unele tradiţii, firul Mărţişorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urcă cu oile la munte. Asemenea Ursitoarelor care torc firul vieţii copilului la naştere, Dochia toarce firul primăverii, la naşterea anului agrar. În timp, tradiţia s-a schimbat şi şnurului i-a fost adăugată o monedă de argint, care era asociată soarelui.
Mărţişorul este mai cu seamă un simbol solar. El este un simbol al Soarelui care a început să biruie amorţeala şi frigul iernii şi a cărui victorie clară va fi marcată prin echinoxul de primăvară, când zilele vor deveni mai lungi decât nopţile.
Odată cu răspândirea obiceiului mărţişorului în cadrul citadin , bănuţul originar a început să fie înlocuit cu figuri sau simboluri auspicioase ori norocoase mai mult sau mai puţin tradiţionale. Iată câteva din cele mai populare mărtişoare: – Mărţişorul cheii. Cheia este un simbol norocos semnificând posibilitatea de a-ţi găsi calea către succes sau împlinirea idealurilor.

• -Mărţişorul coşarului.Coşarul , considerat un personaj norocos în România
• - Mărţişorul gărgăriţei / buburuzei . Gărgăriţă este un simbol norocos , dar şi un însemn al maternităţii , fertilităţii şi mamei pământ.
• -Mărţişorul potcoavei.Se spune că , pentru a avea întru totul parte de şansă în viaţă , atunci când găseşti o potcoavă trebuie să o arunci în spate, peste umăr sau să o aşezi pe un perete al casei tale.
• - Mărţişorul stelei. Potrivit legendei , steaua este un simbol geometric considerat de către Pitagora a reprezenta perfecţiunea.
• - Mărţişorul inimii / inimoarei.
• -Mărţişorul trifoiului cu patru foi.Simbol recunoscut al norocului, trifoiul cu patru foi înglobează o semnificaţie aparte pentru fiecare frunză : faimă , dragoste, bogăţie, sănătate.

Astăzi, valoarea mărţişorului începe să fie dată doar de creaţia artistică. Se confecţionează din orice şi poate să semnifice orice. Irina Nicolau spune: “Cândva, credeau în puterea magică a mărţişorului. Acum nu mai cred. Cândva, oamenii credeau că o babă a urcat la munte cu 12 cojoace şi a îngheţat. Acum nu mai cred. Şi nici nu vor mai crede vreodată. Tot ce pot e să cunoască povestea. Atât.”

Scris pe data de 01 March 2011 de Gabriela Nagy – Scris in lifestyle

About these ads

Dragobetele

Dragobetele

Dragobetele - sarbatoarea iubirii la romani

La 24 februarie, in ziua cand Biserica Ortodoxa sarbatoreste Aflarea capului Sf. Ioan Botezatorul, spiritualitatea populara consemneaza ziua lui Dragobete, zeu al tineretii in Panteonul autohton, patron al dragostei si al bunei dispozitii.

 Dragobete era ziua cand fetele si baietii se imbracau in haine de sarbatoare si, daca timpul era frumos, porneau in grupuri prin lunci si paduri, cantand si cautand primele flori de primavara. Fetele strangeau in aceasta zi ghiocei, viorele si tamaioase, pe care le puneau la icoane, pentru a le pastra pana la Sanziene, cand le aruncau in apele curgatoare. Daca, intamplator, se nimerea sa gaseasca si fragi infloriti, florile acestora erau adunate in buchete ce se puneau, mai apoi, in lautoarea fetelor, in timp ce se rosteau cuvintele: "Floride fraga/Din luna lui Faur/La toata lumea sa fiu draga / Uraciunile sa le desparti".

 In dimineata zilei de Dragobete fetele si femeile tinere strangeau zapada proaspata, o topeau si se spalau cu apa astfel obtinuta pe cap, crezand ca vor avea parul si tenul placute admiratorilor.

 De obicei, tinerii, fete si baieti, se adunau mai multi la o casa, pentru a-si "face de Dragobete", fiind convinsi ca, in felul acesta, vor fi indragostiti intregul an, pana la viitorul Dragobete. Aceasta intalnire se transforma, adesea, intr-o adevarata petrecere, cu mancare si bautura. De multe ori baietii mergeau in satele vecine, chiuind si cantand peste dealuri, pentru a participa acolo la sarbatoarea Dragobetelui.

Dragobetele trebuia tinut cu orice pret: Daca nu se facea cumva Dragobetele, se credea ca tinerii nu se vor indragosti in anul care urma. In plus, un semn rau era daca o fata sau un baiat nu intalneau la Dragobete macar un reprezentant al sexului opus, opinia generala fiind ca, tot anul, respectivii nu vor mai fi iubiti, iar daca o fata iesea impreuna cu un baiat si nu se sarutau se credea despre ei ca nu se vor mai iubi in acel an. 

 Dragobete - sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor

El este sarbatorit in ziua imperecherii pasarilor care se strang in stoluri, ciripesc si incep sa-si construiasca cuiburile. Pasarile neimperecheate in aceasta zi ramaneau stinghere si fara pui pana la Dragobetele din anul viitor. Asemanator pasarilor, fetele si baietii trebuiau sa se intalneasca pentru a fi indragostiti pe parcursul intregului an. Pretutindeni se auzea zicala: "Dragobetele saruta fetele!"

Semnificatia zilei de 24 iaunarie

Semnificatia zilei de 24 iaunarie

Unirea Principatelor Române cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918) a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unificarea vechilor state Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizării unirii. Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări Ad-hoc în 1857 a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune. La începutul anului următor, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, aducându-le într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică. După înlăturarea sa de la putere în 1866, unirea a fost consolidată prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

 

 

 

 

Scule si ilaje utilizate in electronica si electronica si elecuttrotehnica

Scule si utilaje utilizate in electronica si electronica si electrotehnica

 

 Ansamblul acestor scule este continut in "trusa electricianului si electronistului " care este compusa din :

•   clesti de diverse tipuri

•   surubelnite

•   ciocan

•   ciocanul sau pistolul lipit

•   cutit

•   penseta

• creion de tensiune

• lampa de control

  Exercitii :

  Precizati care din urmatoarele afirmatii sunt adevarate :

  a) clestii se utilizeaza pentru taierea conductoarelor, pentru indreptarea si indoirea acestora; A

  b) cu creionul de tensiune se verifica prezenta tensiunii;A

  c) cu ampermetrul se masoara tensiunea;F

  d)varful ciocanului lipit poate fi sprijinit pe materiale combustibile; F

  e) manerele sculelor nu trebuie sa fie crapate sau rupte.A

   

   

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu (născut Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani - d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.^[1] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII și XIX, și-a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiționale ale Romantismului european, gustul pentru trecut și pasiunea pentru istoria națională, căreia a dorit chiar să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia regresivă pentru copilărie, melancolia și cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură etc., poezia europeană descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stephane Mallarme, bunăoară. Poetul avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica rațiunii pure, la îndemnul lui Titu Maiorescu, cel care îi ceruse să-și ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pînă la urmă) și de teoriile lui Hegel.
Rădăcina ideologică principală a gândirii sale economice sau politice era conservatoare; de altfel poetul a fost o figură marcantă a acestui partid politic, iar prin articolele sale publicate mai ales în perioada în care a lucrat la Timpul a reușit să-i deranjeze pe cîțiva lideri importanți din acest mare partid care au lansat sloganul, celebru în epocă, „Ia mai opriți-l pe Eminescu ăsta!”. Publicistica eminesciană oferă cititorilor o radiografie a vieții politice, parlamentare sau guvernamentale din acea epocă; în plus ziaristul era la nevoie și cronicar literar sau teatral, scria despre viața mondenă sau despre evenimente de mai mică importanță, fiind un veritabil cronicar al momentului.
Eminescu a fost activ în societatea politico-literară Junimea, și a lucrat ca redactor la Timpul, ziarul oficial al Partidului Conservator.^[2] A publicat primul său poem la vârsta de 16 ani, iar la 19 ani a plecat să studieze la Viena. Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.^[3] Eminescu a fost internat în 3 februarie 1889 la spitalul Mărcuța din București și apoi a fost transportat la sanatoriul Caritas. În data de 15 iunie 1889, în jurul orei 4 dimineața, poetul a murit în sanatoriul doctorului Șuțu. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

O, RAMAI �O, ramâi, ramâi la mine, Te iubesc atât de mult! Ale tale doruri toate Numai eu stiu sa le-ascult; In al umbrei întuneric Te asaman unui print, Ce se uit-adânc în ape Cu ochi negri si cuminti; Si prin vuietul de valuri, Prin miscarea naltei ierbi, Eu te fac s-auzi în taina Mersul cârdului de cerbi; Eu te vad rapit de farmec Cum îngâni cu glas domol, In a apei stralucire Intinzând piciorul gol

Si privind în luna plina La vapaia de pe lacuri, Anii tai se par ca clipe, Clipe dulci se par ca veacuri." Astfel zise lin padurea, Bolti asupra-mi clatinând; Suieram l-a ei chemare S-am iesit în câmp râzând. Astazi chiar de m-as întoarce A-ntelege n-o mai pot... Unde esti, copilarie, Cu padurea ta cu tot? (1879, 1 februarie)

Aparate electrice de conectare si protectie

Aparate electrice de conectare si protectie

• Aparatele electrice de conectare sunt aparate care au ca destinatie asigurarea inchiderii circuitelor electrice ( pentru alimentarea consumatorilor cu energie electrica ).

• Aparatele de protectie sunt aparate care protejeaza circuitele in care se monteaza , atunci cand marimile electrice ale circuitelor nu se incadreaza in valorile admise. Cele mai utilizate aparate de protectiesunt sigurantele fuzibile.

• Sigurantele fuzibile sunt aparate care protejeaza circuitele electrice in care se monteaza impotriva defectului de scurt circuit sau in cazul in care circuitul respectiv este supraincarcat.

  Siguranţa fuzibilă este un aparat de protecţie contra supracurenţilor, în special contra curenţilor de scurtcircuit, care pot avea efecte termice şi dinamice distructive asupra instalaţiilor şi echipamentelor electrice. Elementul de protecţie al siguranţei fuzibile este un fir sau o bandă conductoare (cupru sau argint) care, fiind în serie cu echipamentul protejat, la depăşirea unei anumite valori a curentului, se topeşte şi întrerupe circuitul. Siguranţele fuzibile sunt caracterizate de următoarele mărimi: curentul nominal al fuzibilului, tensiunea şi curentul nominal al soclului, puterea de rupere, timpul de topire în funcţie de curent (caracteristica de topire).
  
  
  Siguranţele fuzibile se clasifică:
  - după tensiune: de joasă şi înaltă tensiune;
  - după puterea de rupere: cu mică. mare şi medie putere de rupere;
  - după tipul constructiv: unipolare cu filet (pentru legături în spate LS, sau legături în faţă LF), unipolare cu miner, tubulare, cu cuţite de contact şi furcă;
  
  
  - după rapiditate: lente, rapide şi ultrarapide.
  
  Siguranţele fuzibile de joasă tensiune utilizate pe scară largă în instalaţiile industriale sunt siguranţele fuzibile unipolare cu filet; pot avea capacitate mică de rupere (I_r = 350 A la siguranţele fuzibile cu socluri miniaturizate, de tip mignon, 25 A) sau capacitate medie de rupere, la soclurile normale (I_r = 4 UA la 25 A, 8 kA la 63 A şi 10 kA la 100 A). Patroanele cu fuzibile rapide au corpul de porţelan, umplut cu nisip de cuarţ, în care se află Ilizibilul de argint, şi sunt prevăzute cu plăcute semnalizatoare colorate, care cad la arderea fuzibilului. Patronul este fixat în soclu cu ajutorul unui capac filetat. Curenţii nominali ai fuzibilelor sunt: 6 A (semnalizator verde), 10 A (carmin), 16 A (cenuşiu), 20 A (albastru), 25 A (galben), 35 A (negru), 50 A (alb) şi 63 A (verde). Patroanele cu fuzibile ultrarapide, utilizate la protecţia semiconductoarelor de putere (diode şi tiristoare), au curenţii nominali şi semnalizatoarele identice cu ale patroanelor rapide, cu deosebirea că patronul are o teşitură la corpul de porţelan.
  
  Siguranţele fuzibile cu mare putere de rupere (MPR) constau din patronul ceramic cu fuzibil rapid sau ultrarapid, suportul ceramic cu furci de contact, şi minerul detaşabil, cu care se introduce sau se scoate patronul din suport. Curenţii nominali ai fuzibilelor MPR sunt: 100, 125, 160, 200, 250, 315 (suport 315 A) şi 400, 500, 630 A (suport de 630 A). Capacitatea de rupere a siguranţelor fuzibile MPR este de 25 kA. Siguranţele fuzibile de înaltă tensiune (până la 35 kV şi 400 A) se utilizează la protecţia transformatoarelor cu puteri până la 1.600 kVA, motoarelor de înaltă tensiune (asociate cu contactoare), bateriilor de condensatoare, liniilor de alimentare şi a transformatoarelor de măsură de tensiune (simbol T), sunt de tip interior sau exterior (E), fiind alcătuite dintr-un tub lung de porţelan umplut cu nisip, închis ermetic cu capace metalice, care au şi rolul de piese de contact, în care sunt introduse firele fuzibile, spiralizate liber sau pe un suport de porţelan (la curenţi mici), în afară de siguranţele fuzibile cu material de umplutură (nisip de cuarţ), care sunt cele mai răspândite, mai există siguranţe fuzibile de înaltă tensiune cu expulzie (cu autosuflaj de gaze) şi cu alungire mecanică a arcului electric, cu resoarte elicoidale. Siguranţele fuzibile separator, îndeplineşte simultan atât funcţia de siguranţă fuzibilă, cât şi cea de separator.
  
  Amplasarea siguranţelor fuzibile (sau a întreruptoarelor automate) în instalaţiile de distribuţie de joasă tensiune în scopul asigurării selectivităţii protecţiei (deconectarea numai a circuitului avariat), dispozitivele de protecţie se prevăd în următoarele puncte: la plecările din tablouri şi la ramificaţiile spre receptoarele individuale, la intrările în tablouri cu puteri instalate de peste 8 kW alimentate din conducte magistrale sau în tablourile cu peste 5 circuite alimentate din reţeaua publică, pe circuitele secundare, de comandă, protecţie, semnalizare, precum şi în toate punctele în care secţiunea coloanei descreşte, dacă siguranţele fuzibile precedente nu asigură secţiunea cea mai mică a ramificaţiei. Curenţii nominali ai fuzibilelor trebuie să descrească în sensul transmiterii energiei (I_S1 > I_S2 > I_S3). Amplasarea siguranţelor fuzibile pe conductoarele de nul de protecţie este interzisă, iar pe conductoarele de nul de lucru este admisă numai la instalaţiile monofazate din clădiri, care nu sunt deservite de personal calificat. Dimensionarea siguranţelor fuzibile se face ţinând seama de supracurenţii normali (de exemplu, la pornirea motoarelor electrice). Curenţii nominali ai siguranţelor fuzibile nu trebuie să depăşească cu mai mult de 3 ori curentul maxim admisibil în regim permanent al conductelor pe care le protejează.
  
  Fuzibilul trebuie să suporte curentul de durată al receptorului: If > I_n (în cazul mai multor receptoare, se va considera curentul de calcul l_f > I_c). Valoarea minimă a curentului nominal al fuzibilului se stabileşte ţinând seama de regimul de pornire al motoarelor electrice, If > l_v/c, I_p fiind curentul de pornire, l_p= kl_n, k = 5-7 pentru motoare asincrone cu rotor în scurtcircuit, k = 2 pentru motoare asincrone cu inele, A = 1,7 pentru motoare de curent continuu, I_n - curentul nominal; c = 2,5 pentru porniri uşoare (timpul de pornire t_p între 5 şi 10 s); c = 1,6-2 pentru porniri grele (t = 10-40 s). În cazul motoarelor asincrone cu rotor în scurtcircuit, se poate lua, aproximativ, I_f ≥ 2,5 I_n (la puteri mici şi tensiunea de 380 V, I_n = 2P, P fiind puterea motorului în kW). La instalaţiile de iluminat, la care siguranţele fuzibile realizează şi protecţia la suprasarcini de durată, I_f = (0,6-0,8) I_adm, I_adm fiind curentul admisibil al conductei. Dacă valoarea maximă a curentului fuzibilului (impus de secţiunea conductei) şi valoarea minimă (impusă de curentul de pornire) sunt incompatibile, se măreşte secţiunea conductei de alimentare.

       Intreruptoarele si comutatoarele de instalatii servesc in deosebi pentru conectarea si deconectare circuitelor de lumina, dar sunt uneori montate si consumatori mobili(aspiratoare, radiatoare, plite electrice)
Intreruptoarle modern sunt de tip cumpana cu manevrare usoara, functionare linistita, consum redus de materiale si longevitate mare(cca. 250 mii conectari)
Cea mai moderna solutie o constitue insa intreruptoarele electronice, fara elemente mobile si fara contacte, sensibile la atingerea sau aproprierea maini.
Variantele constructive sunt aceleas ca la prize.
Se construesc pentru tensiunea nominal 250V si current nominal de 10A.
Aparate de record la retea(prize, fise si cuple)
Prizele fac parte din instalatia fixa, contactele lor fiind permanent sub tensiune.Pot aparente(pe tencuiala) sau ingropate(pentru ingropare in doze, sub tencuiala), capsulate(in siluminiu sau material plastic).
Dupa numarul polilor pot fi bipolar,bipolar cu contact de protective, tripolare cu contact de protective, tripolare cu contact de protective si contact de nul.
Cele bipolare pot fi duble si simple, duble si triple.
Prizele bipolar se executa pentru 10A si 16A, cele tripolare 10A, 16A si 25A.
Sunt prevazute cu teci de contact care, fie prin elasticitatea materialului, fie prin elemente arcuitoare auxiliare, asigura apasarea necesara pe piciorusele fiselor.
Fisele, conectate printr-un conductor flexibil la receptorul mobil, se introduc in prize pentru realizarea lgaturi electrice.
In cazurile in care slicitarile termice nu sunt importante, se pot folosi fise realizate prin presare din material termoplastice, impreuna cu cordonul.
Tipurile de fise sunt aceleasi cu ale prizelor, insa exista si fise de 6A.
Cuplele sunt prize mobile, servind la realizarea prelungitoarelor care au o fisa la un capat si o cupla la celalalt.
Un tip special de cupla este aparatul denumit prize pentru aparate electrocasnice si care poate fi cu sau fara contact de protective.
Montarea intreruptoarelor
Se demonteaza mai intai placa sau capacul aparatului, desfacanduse in acest scop suruburile.Prin acesta, clemele de legatura ale intrerupatorului devin accesibile.
Se dezizoleaza apoi capetele conductoarelor circuitului pe lungime de circa 1cm, atat cat este necesar pentru executarea legaturi la borne.Capetele dezizolate se curate bine cu briceagul(in cazul conductoarelor de cupru, sau cu perie de sarma moale in cazul conductoarelor de aluminiu).
Se introduce capetele conductoarelor astfel pregatite in locasurile bornelor si se strang bine suruburi de contact, fara a fi fortate, deoarece se pote distruge filetul surubului, fapt ce duce l;a obtinerea unui contact mai slab.
Se slabesc suruburile care tin desfacute ghiarele de fixare, se introduce aparatul in doza si se strang suruburile pana cand ghearele, desfacandu-se, fixeaza intrerupatorul; de peretele dozei.
Se monteaza placa sau capacul intrerupatorului, fixandu-se prin suruburi.
La introducerea in doza a aparatului trebuie ca asezarea cinductoarelor sa fie cat mai libera, iar la fiz=xarea aparatului rama lui sa fie lipita de suprafata peretelui.
 

Sorcova
Vesela
Sa traiti
Sa-nfloriti
Ca un mar
Ca un par
Ca un fir de trandafir
Tare ca piatra
Iute ca sageata
Iute ca fierul
Tare ca otelu

La anu` si la multi ani !